Refren X2 :
Presar petale pe cărare pentru cel ce vine,
Rămân doar frunzele moarte, și băgate în neștire,
Se-ntind aripi de zăpadă peste speranțele tale,
Linistea cerului taie și ultima suflare..

Acum vreau să opresc timpul, trupul și sufletul,
Prietenii, iubirea și tot ce-mi mai aduce zâmbetul
Cred că le știu pe toate, dar cunoștințele sunt vagi,
Încăpățânat, îi fac să sufere pe cei dragi,
Sunt comod, chiar leneș, mulți cunosc sentimentul,
Citesc o carte doar dacă mi se ia curentul,
Totul trece repede ca o ploaie de vară,
Rămân amintiri ca un curcubeu în lumină clară,
Îți pun petale pe pernă să te trezești mirosind flori,
« Iartă-mă, nu știu să cânt, te-am trezit cu aceste viori? »
Nu caut să fiu altul dar nici nu mă dau ca exemplu,
Vară tânără-n suflet, cerul senin, totul e simplu.

Refren X2.
În funcție de ce am cultivat acum culeg roade,
Merg înainte, lângă mine opt prieteni, ca o frunză cade,
Întind mâini de ajutor, dar din păcate am doar două,
Zâmbesc mult, dar în suflet tot mai des sunt plouat,
M-am săturat de competența prostească între semeni,
Când vedem doar mașini și case uităm că suntem oameni
Am multe greutăți constant de forța deodată,
Nu regret dacă pierd când am conștiința împăcată,
Copiii mei, vă învăț că suntem liberi să facem alegeri,
Când m-am căsătorit am fost îndrăgostit, nu om de afaceri,
Încep să trăiesc prin bucuriile celor dragi, mie,
Toamnă târzie, pentru mine totul aici se-ncheie.