Fernando Pessoa – Pastorul de Turme (XIV)
Nu-mi pasă de rime. Rareorivezi doi copaci la fel, unul lângă altul.Gândesc și scriu tot așa cum florile au culoare,dar cu mai puțină măiestrie în modul de-a mă exprima,fiindcă îmi lipsește simplitatea divinăde-a fi cu totul doar exterioru-mi.Privesc și mă emoționez,mă emoționez așa cum apa curge pe un povârniș,și poezia mea e naturală ca vântul … Citește mai mult