Trecut glorios

Cincinat Pavelescu – Veneția

de

Veneția adoarme-n valuri…Pe când amurgul trist răsfrânge,Pe mare-n larg și spre canaluri,O lată purpură de sânge,Brodată-n aur și luminăCa vechea-i mantă de regină!Nimic nu mai ne-aduce-aminteDe viața ei de glorii plină,Decât bătrânele morminteȘi catedralele-n ruină;Și glasul mării ce străbatePustiul vechilor palate.Și când Veneția blajinăDuios se tânguie de soartă,Pe turle, blonda lună plinăS-așază-n mila ei supremă,Ca … Citește mai mult

Vasile Carlova – Ruinele Târgoviștei

de

O, ziduri întristate! O, monument slăvit!În ce mărime naltă și voi ați strălucit,Pă când un soare dulce și mult mai fericitÎși revărsa lumina p-acest pământ robit!Dar în sfârșit Saturn, cum i s-a dat de sus,În negura uitării îndată v-a supus.Ce jale vă cuprinde! Cum totul v-a pierit!Sub osândirea sorții de tot ați înnegrit!Din slava strămoșască … Citește mai mult