treceri – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Treceri, Treceri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă trec pe zi ce trece cu oră sau minut,
Stingând, dintr-un menit de vis, crepuscul
Și numai eu mă văd, încă de la un prim sărut;
Mă trec pe lângă oglinzi și trag cu ochiul
Și m-amăgesc că sunt mereu același, retușat minuscul,
Zicând; „Sunt mult mai bine c-alții!”.. Mi-e deochiul!
Mă trec o genă în urme de urmași
-Ce-ar fi ai mei- m-aseamăn omenire,
Dar tot eu nu-s de-al lor, nu-i am chezași..
Mă trec cu un profund, adânc, regret
Că nu rezist până când știința va cunoaște nemurire..
Mă păcălesc, că vreau.. C-o să mă mai repet.
Mă trec, nevrând s-o fac cu obstinență,
Crezându-mă deasupra celor ce-au trecut și s-au uitat,
Dar n-am alți aliați, nu-i nicio penitență;
Mă trece gândul c-au fost toți la fel,
Gândul; „Ce unici suntem, pierderea-i un prematur păcat!”..
Și am, ascuns răspuns verificat.. Nimic nu-i eternel!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Treceri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă trec pe zi ce trece, cu oră sau minut,
Stingând, dintr-un menit de vis, crepuscul
Și numai eu mă văd încă de la un prim sărut;
Mă trec pe lângă-oglinzi și trag cu ochiul
Și m-amăgesc că sunt mereu același, retușat minuscul,
Zicând; „Sunt mult mai bine c-alții!”.. Mi-e deochiul!.
Mă trec, o genă în urme de urmași
-Ce-ar fi ai mei- m-aseamăn omenire,
Dar tot eu nu-s de-al lor, nu-i am chezași..
Mă trec cu un profund, adânc, regret,
Că nu rezist până când știința va cunoaște nemurire..
Mă păcălesc, că vreau.. C-o să mă mai repet.
Mă trec, nevrând s-o fac cu obstinență,
Crezându-mă deasupra celor ce-au trecut și s-au uitat,
Dar n-am alți aliați, nu-i nicio penitență;
Mă trece gândul c-au fost toți la fel,
Gândul; „Ce unici suntem, pierderea-i un prematur păcat!”..
Și am ascuns răspuns, verificat.. Nimic nu-i eternel!

Federico Garcia Lorca - Trecere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fecioară cu crinolină,
fecioara Singurătății,
răsărind precum o uriașă
lalea.
Corabia ta de lumini
plutește
peste valurile înalte
ale orașului,
printre săgeți întunecate
și stele de cristal, lucitoare.
Fecioară cu crinolină,
tu treci,
pe râul străzii,
aluneci în mare!

Ana Blandiana - Treceri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

La un capăt și la altul al somnului
Mă simt în pericol,
La trecerile acelea nesigure
Și prost încopciate între vieți,
Bărci abia apropiate să înjghebe un pod
Peste râul învolburat
Și gata să le despartă;
Adorm încet și cu grijă
Să nu calc cumva în moarte
Și mi-e frică mai ales de momentul trezirii,
Când aș putea să alunec
Într-o viață străină,
De unde n-aș mai ști să mă întorc
Și-n care tot ce-a fost aici e vina.