trece – Versuri.pro

Christian W Schenk - Vor Trece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și vremurile ce-or veni odată,
Cu pumnii lor la poartă îmi vor bate;
Mă vor chema cu ei spre a străbate
Liniștea veșniciei nemișcată.
Pe unde în curând mă voi abate –
Voi fi o literă, tu doar o pată
A umbrelor din crucea-mi ferecată;
De pașii năzuințelor lăsate.
Și vom visa atunci cele palate
Închipuite nopțile pe câmpuri
Iubindu-ne sub stele pe furate.
Acum când toate-s duse-n anotimpuri
Pe veci trecute în singurătate
Și-or aminti de noi acele timpuri?

Ska-Nk - Vara Trece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacă vara nu vrea înapoi să vină,
Dacă timpul aleargă ca un tren pe șină,
Dacă cerul senin cu greu se ivește
Și furtuna ce vine iar ne joacă feste.
Aș da orice să pot schimba
Septembrie cu august, să revină vara.

Ref: Mă uit în jur și văd cum vara trece,
Iar eu devin din ce în ce mai rece
Mi-e dor de zilele pierdute-n soare,
De nopțile cu aromă și culoare.

Dacă toamna nu vrea de aici să plece,
Dac-ar vrea să rămână, să nu încerce,
Dacă vremea urâtă ne-a adus iar frigul,
Și de hainele groase a venit iar timpul.
Aș da orice să pot schimba
Septembrie cu august, să revină vara.

Ref: Mă uit în jur și văd cum vara trece,
Iar eu devin din ce în ce mai rece
Mi-e dor de zilele pierdute-n soare,
De nopțile cu aromă și culoare.

Hai să plătim vara și să mituim toamna,
Vara să revină și toamna să se abțină,
Fie ce-o fi, eu vreau căldura înapoi.
Hai să trezim vara și să îmbătăm toamna,
Vara să renască și toamna s-o gonească,
Dac-ar fi așa, ce fericire-ar fi în noi.

Ref: Mă uit în jur și văd cum vara trece,
Iar eu devin din ce în ce mai rece
Mi-e dor de zilele pierdute-n soare,
De nopțile cu aromă și culoare.

Nicolae Volenti - În Lumea Asta Trece…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În lumea asta trece un val și altul vine,
Durerea, bucuria ne cată, le-ntâlnim;
De ne-am deprins cu ele ori negre, ori senine
Se duc zilele noastre. Și azi și mâni perim.
Din toată minunata priveliște a vieții,
Cu soarele, cu falnicul ocean;
Din dragostea trecută, din visul tinereții
Acest vis, fără seamăn de dulce și viclean.
De-abia de mai rămâne vreo veștedă-amintire
Din vremea de-altădată de bine ori de chin,
Scânteia ce-ntr-o clipă aruncă-o licurire
De sub cenușa strânsă. Oftatul unui sân.
Nimic nu e al nostru – afară de-acea jale
Ce neguros se lasă în sufletul pustiu,
Când căutăm în urmă spre depărtata cale
Unde am lăsat o parte din viață în sicriu.