Grigore Vieru – Transplantare

TrebuiaSă mi se pună în pieptAltă inimă.Altfel,Urma să pier.Mi-a dat inima eiMama.Dar totMă mai doare.Mai ales când arde pământulÎnsetat de ploaie.Mai ales când nu se întoarceTata de la războaie.Mai ales când plec prin străiniȘi nu scriu cu lunile acasă.Mai ales în amurg, când soareleDupă dealuri se lasă,Mă doare.Asemeni dureriN-am avut niciodată.Dar nici asemeneaRăbdare.