Rainer Maria Rilke – Trandafirii XI
Sunt de ființa taAtât de plincă te confund cu inima,o, trandafir.Și te respirca pe întreaga-mi viață,prietenă perfectăce dulce mă răsfață.
Versuri corectate și adnotate
Sunt de ființa taAtât de plincă te confund cu inima,o, trandafir.Și te respirca pe întreaga-mi viață,prietenă perfectăce dulce mă răsfață.
Ai vrea, tu, trandafir, să fii însoțitorulvisărilor ce-n depărtări ne duc?Sau tot astfel să regăsești izvorulacelor amintiri ce-n noi mai plâng?De câte ori, uscat dar fericit,un giulgiu – fiece petală,presat în carte nu te-am întâlnitsau prins de-o amintire rară?
Vară: contemporan să fiiScurt timp cu trandafirii;Din suflete-nflorite să respiriEsențe ale firii.Să faci din florile suroriDe taină confidente,Să supraviețuiești celor ce morÎn altele absente.
Arzând atât de tare, dar limpede și pur,parfumul tău ce-l răspândești în jure ca tulburătorul parfum al unei sfintece s-ar lăsa sfioasă lipsită de veșminte.Ispititoare și deconcertantăa liniștei intime, tu, ultimă amantă,de stângăcia Evei atât de depărtată,de sfânta nebunie atât de-apropiată.
Singură – o, abundentă floare –îți naști propriul spațiu, în lume;ești într-o oglindă mirarede numai parfume.Ca într-o altă petalătu în parfum te nărui.Actriță idealăcând te cuprind, te dărui.
În tine însuți mereu desăvârșești,mai mult decât pe tine, esența ta – rămasul.Tulburătoarea emoție ce-n jur o risipeștie dansul.Fiecare petală consimteușor, baletândcâțiva pași parfumațiinvizibili, în vânt.O, muzică a ochilor,de ei înconjurată,tu devii miezul lorde neatins vreodată.
Uitare de sine în de sine uitaremângâiere atingând mângâieri…Înlăuntrul tău, se pare,e un miez continuu de plăceri;mângâindu-te singur pe tine,în tine însuți mereu prins de dor.Ai inventat iubirea de sineNarcis prin ea este nemuritor.
Cu noi împărtășiți ale noastre vii imagini,Dar ce vi se întâmplă noi niciodată nu știm.Am fi citit ale voastre nenumărate pagini,sute de fluturi de-ar fi fost să fim.Cunosc admiratori care mereu se pierdîn unele din voi, întregi dicționare;din fiecare foaie așteaptă un dezmierd,Eu însă iubesc cele epistolare.
Trandafirul de la mineS-a uscat, s-a ofilitPoate nu mai ții la mineSau poate n-ai simțit nimicEu aștept un semn sau poateUn mesaj că-mi e dorTimpul trece tot mai greuȘi simt că mor. Refren: Și-așa îmi trec zileleȘi-așa îmi trec nopțileCu gândul doar la tineAștept să te întorci la mineZilele așa-mi trec, nopțile aștept zilele. Petală … Citește mai mult
Trofa I (Caddillac):Sun-atât de frumos când spui poveste de iubire,Simți că se umple sufletu’ de fericire,Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai ideeCând sare prima scânteie, se aprinde și dispare-n flăcări totEra un boboc de fată,O inimă curată, caldă, catifelatăCa petalele de trandafir, inevitabilSă nu te-ndrăgostești de ea iremediabilDucea o viață scandalos de greaCu un tată vitreg … Citește mai mult