https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/adrian-paunescu-tragicul-resort https://versuri.pro/adrian-paunescu-tragicul-resort#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=4734 →]]> Senzație de greață peste tot,
Se desfrunzește calcarul din oase,
Nici oamenii, nici câinii nu mai pot
De gustul rău de lanțuri să se lase.
O toamnă ca-ntr-un strâmb laborator,
În care toate redevin otravă
Și-n care înșiși laboranții mor,
Simțind târziu intoxicarea gravă.
Vezica biliară ți-o dezmierzi
În veștedele frunze de sub talpă,
Că a pătruns delirul frunzei verzi
Și lumea, brusc, o să devină albă.
Ce frig în orice val de catifea,
Ce trăsături în fiecare hârcă,
Un ger infect, ce-n sinea lui ne vrea,
Cristalizând fiertura de năpârcă.
Nu e nimic de zis și de făcut,
Decât o deraiere generală
Și pregătirea altui început,
Îndată după ultima greșeală.
Și este frig, ard clanțele sub mâini,
Pădurea toți clienții și-i refuză,
Dați omenirea, în sfârșit, la câini,
Și atârnați-i un belciug de buză.
Senzație de greață și de mort,
Prin porturi bate vântul beat de ploaie,
Se declanșează tragicul resort
Și omul în el însuși se-ncovoaie.

]]> https://versuri.pro/adrian-paunescu-tragicul-resort/feed 0