toreador – Versuri.pro

Fuego - Sevilla

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când Sevilla se îmbracă-n sărbătoare
E veselie mare-n oraș
Spre corida am plecat cu mic, cu mare
Chemați de goarna unui trâmbițaș
Și freamătă mulțimea într-un colț
Așteaptă să sosească un toreador
Dar iată că la un semnal
apare Torrero
Salută publicul din sală
E viva torrero
Pe taur singur l-a răpus viteazul toreador
Curajosul toreador se aruncă-n luptă
Sub ploaia de batiste, trandafiri
Săgețile ole, ole îi cântă
Taurul îngenunchează sub priviri
Cu dragoste mă simt înconjurat
Sunt toreadorul mândru adorat
Frumoase fete strigă-n cor
E viva torrero
E viva pentru toreador
E viva perero
Corida este viața mea
E viva torrero
Născut să-nving mereu aș vrea
Ca orice toreador

Federico Garcia Lorca - Cafeneaua Chinitas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La Chinitas-cafe, îi aruncă
Paquiro lui fra-su-n obraz:
„Sunt mai țigan decât tine, mai torero și mai viteaz”.
La Chinitas-cafe, Paquiro,
Îi zise lui Franscuelo:
„Sunt mai viteaz decât tine,
și mai țigan, mai torero”.
Ceasul își scoase Paquiro
și astfel vorbi cu-al său frate:
„Trebuie acest taur să moară
până la patru jumătate”.
Când patru în stradă-a bătut
ieșiră din cafenea
și-un toreador renumit
Paquiro în stradă era.

Federico Garcia Lorca - Corpul Prezent

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lacrimi pentru Ignacio Sánchez Mejías* (1935).
Piatra-i o frunte în care visele se unesc
fără ape unduinde sau chiparoși înghețați;
Piatra-i o spinare pentru curgerea timpului
cu arbori de lacrimi, cu irizații și planete.
Am privit ploile cenușii dinspre valuri
ridicându-și plăpânde brațe zdrențuite,
pentru a nu fi vânate de piatra zăcândă
ce i le desface fără să se ude de sânge.
Pentru că piatra îi ia semințele și înnorările,
scheletele ciocârliilor și lupii penumbrelor;
fără sunete, voci de cristale sau de flăcări,
dar murmure, murmure și murmure fără ziduri.
Așa stă sub piatră Ignacio, binenăscutul.
Totul s-a sfârșit; ce a pățit? Priviți-i silueta:
moartea l-acoperă cu verdea ei paloare,
punându-i capul pe-ntunecimi de minotaur.
S-a terminat. Aversele îi penetrează gura.
Și aerul ca un nebun îi ține pieptul prăbușit,
și dragostea, udată cu lacrimi de zăpadă,
se încălzește pe culmea turmelor de bivoli.
Ce ziceți? O liniște învăluită în duhoare.
Stăm cu un corp prezent ce se destramă,
c-o formă limpede ce tăinuia privighetori,
și o vedem umplându-se de găuri fără fund.
Cine-ncrețește giulgiul? Nu-i adevăr în ce se zice!
Aici nu cântă nimeni și nici nu plânge pe la colț,
nici pintenii nu-nțeapă, nici șerpii nu se tem:
Aici nu e nevoie de mai mult, decât de ochi
ca să privească trupul ce nu-și află odihna.
Aș vrea să văd aici bărbați cu glasuri aspre.
Cei care știu a îmblânzi și armăsari și râuri:
bărbați cu osaturi sunânde și care cântă
cu gura saturată de soare și granituri.
Aici aș vrea să-i văd. În fața lespezii.
În faț-acestui trup cu hățurile frânte.
Și vreau să-mi arătați unde-i ieșirea
pentru oșteanul ăsta înlănțuit de moarte.
Eu vreau s-aud un plânset ca de fluviu
ce are neguri dulci și țărmuri abisale,
să-i poarte lui Ignacio murirea, s-o piardă,
să nu ascult îngemănatul fornăit de tauri,.
Care se pierde-n piața circular-a lunii,
ce-ascunde după fiica-ndoliată o carne rece;
care se pierde-n noapte fără cântat de pești
și-n buruiana albă a fumului de gheață.
Nu vreau să-ți pun pe chip albul lințoliu,
să nu te-obișnuiești cu moartea permanentă
Te du, Ignacio: nu vei simți încinsul muget.
Dormi, zboară și plutește: Și marea-i pe moarte!.

Irina Loghin - Sevilla

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când Sevilla se-mbracă-n sărbătoare
E veselie mare în oraș,
Spre coridă au pornit cu mic, cu mare
Chemați de goarna unui trâmbițaș
Și freamătă mulțimea într-un cor
Așteaptă să sosească-un toreador,
Dar iată că la un semnal
Apare torero,
Salută publicul din stal
„El viva torero!”
Și lupta crâncen-a-nceput,
„El viva torero!”,
Pe taur aprig l-a răpus
Viteazul toreador.
În arena mare au intrat și fete
Ca să-l conducă pe învingător,
O chitară cântă-n ritm de castaniete
Dansul flamenco, dans amețitor,
Dansează împreună pe gazon
Este-n picioare întregul stadion
Și lumea îl aclamă-n cor
„El viva torero!”
Și cântă toți la unison
„El viva torero!”,
Arena este un decor,
„El viva torero!”,
Îl cheamă pe învingător,
Viteazul toreador.
Olé!