toast – Versuri.pro

Radu Stanca - Toast

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ridic acest pahar pentru iubire
Şi-l beau, dintr-o suflare, până la fund;
Sunt încărcat de-atâta strălucire,
Că văd prin mine ca-ntr-un râu profund.

Văd mâlul de demult cum se depune
Şi apa limpezindu-se treptat
După ce trece, cu vâltori nebune,
De şapte pietre-n care am sângerat.

A fost o colosală frământare
Până-am putut, prin porţile de fier,
Să ies la câmpul mângâiat de soare
Şi presărat cu petece de cer.

De-aceea-n noaptea caldă şi-nstelată
Ridic paharul meu ca să-l ciocnesc
Cu-această lume nouă, minunată,
În care-nvăţ din nou ca să iubesc.

Scăpat de rana mea dintotdeauna,
Abia acum când matca de nisip
Mi-o desenează argintie luna
Îmi pot privi adevăratul chip.

Abia acum, cuprins de strălucire,
Pot la mâjirea zilei să închin
Pentru prieteni şi pentru iubire
Acest pahar de frumuseţe plin!

Ion Caraion - Toast

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pentru cel ce conduce în noapte corăbii și trenuri,
pentru paznicii barjelor împletiți ca dragonii,
pe ritmul și sevele incendiare ale faptei –
fii liniștit, eu nu voi clinti de aici.
Uită-te-n gândurile noastre: nu le va părăsi nicăieri
niciodată nimeni,
fiindcă nu se pot părăsi legile firii;
pentru buzele care vor opri zămislitorii de moarte,
pentru miezul de taină și de pâine, pentru artificierii
tradiției,
pentru pământul, pentru fântâna, pentru bulgării, pentru
schelete
prin care merge sora făcătorului de oglinzi,
pentru cel nestatornic, pentru lampa minerului, pentru cel
neclintit, pentru pilotul
care urcă-n așteptarea muribunzilor –
fii sigur că nicio neîncredere nu va răni timpul;
pentru cel ce sosește la timp din pădure,
pentru mâna medicului ca un sistem heliotropic,
pentru degetele dibuind sfeșnicul, surâsul ori steaua ori
tâmpla,
pentru continuitățile, pentru entuziasmul, pentru tăcerea,
pentru ulcioarele
de certitudine cu care cugetul întâmpină oamenii,
pentru frunzele care se trezesc aiurind lângă păsări,
pentru fulgul de zăpadă, pentru veverițele mai roșii ca vinul,
pentru pruncii care odată cu soarele, cu aerul, cu zăpezile,
cu ademenirea se vor revărsa peste zodii –
fii liniștit și ciocnește! De față sunt cei ce nu sunt.
Numai că inima lor e împodobită cu vânt,
numai că sângele lor se-ncarcă de glose,
iar vocile li se aud de departe
și prin brazii de la miezul nopții
trece fluxul unanimelor veghi.
În miezul viscolelor și al duratelor, când ridici paharul,
vocile celor ce nu-s aici
alungă temerile, scutură munții, dezmiardă mările, deschid
legenda.
Încrede-te-n voluptățile lor de departe,
străvezii ca o ceață;
pentru unanimele legi ale firii,
pentru cei care prorocesc surâsului și zărilor
și conduc magneziul jucăriilor esențiale,
pentru ochii care n-au să adoarmă în noaptea aceasta nicio clipă,
ca un fular de electroni în despletiturile anului nou,
ca niște glezne uimite
lângă buzele lunii, lângă buzele soarelui,
toată vremea vom fi împreună –
foișor de spații care-adună în cupa lui toți strugurii luminii.
Numai că vorbele noastre vor ajunge la ei ca potecile
fantastice acoperindu-i de dragoste și de transparențe.

Nane - Toast

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

[INTRO]
Parcă ieri eram pe bloc și filmat pentru „Definiția unui mixtape” cu camera aia nașpa.
Yeah! Ah!
Shout-out to Boogie pe asta, man!
Yeah! Ah!.

[STROFA I]
Bre, crapă geamu’, să intre oxigen,
Că marfa asta e de nota 10 ca Ben 10.
Vreau să văd totu’ lucid, clar, color,
Că trăiesc visul oricărui puști ce cânta-n dormitor.
Și n-am cum să nu fiu recunoscător,
Tuturor celor ce-au fost cu mine când n-a fost ușor.
C-am performat și pentru mulțimi de ‘douăj’ de oameni,
Iar acum mă simt în stare să umplu stadioane.
Și nici nu-i vorba de bani, îmi dau cuvântu’,
E vorba c-am fost în locuri în care n-a fost gându’.
Lucrurile materiale or să vină,
Momentan mă bucur de oameni care-mi fac viața plină.
Bună dimineața, domnule Cherescu,
Acum e momentul tău, așa că la dracu’ cu restu’!
Uite ce face munca bună, îți face parte.
Atunci hai înapoi în studio s-ajungem mai departe!.

[REFREN]
Un toast,
Pentru cei de lângă mine..
Scoateți ochelarii că simt soarele cum vine!
Un toast,
Pentru cei care n-au crezut..
M-ați făcut să îmi doresc asta atât de mult!
(x2)

[STROFA II]
Oamenii sunt îndoctrinați de TV,
Dă-mi o telecomandă să-i dau pe M-U-T-E.
Mă ascultă, da’ nu par să m-audă
Mă retrag că lucrurile-ncep să se-mpută.
Îmi astup urechile să n-aud ce aberează,
Băiatu’ muncește în liniște și evoluează.
Așa a fost mereu bro, am tras pe coate,
Iar acum, din păcate pentru unii, am rezultate!
Demult râdeau să mă facă să mă simt prost,
Acum râd în speranța că-i las să mă pupe-n gaoz.
Îi numesc robinete, fiindcă le dau jet,
Puteau fi în locu’ meu da’ ura i-a distrus complet.
Am făcut pași mici, dar am călcat bine,
Acum ușile-s toate deschise pentru mine.
Cunosc atâtea personaje-ncât nu-mi ies din filme,
Abia încep.. și am pornit atât de bine!.

[REFREN]
Un toast,
Pentru cei de lângă mine..
Scoateți ochelarii că simt soarele cum vine!
Un toast,
Pentru cei care n-au crezut..
M-ați făcut să îmi doresc asta atât de mult!
(x4)

[OUTRO]
Paharu’ sus!
(x6)

Anna Ahmatova - Încă Un Toast

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trăiască credința: a ta și a mea!
C-aici sunt cu tine, paharul voi bea.
Vrăjiți suntem, poate, și n-avem descânt,
Dar n-au fost asemenea ierni pe pământ,
Și-un cer, precum Cresus, spre noi azvârlind
Dantele și salbe, și poduri de-argint…
Și beau că e totul așa trecător,
Și pururi departe de tine-o să mor.
1961-1963