Georg Trakl - Toamna Singuraticului (Altă Traducere)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Toamna întunecată se întoarce plină de rod și belșug,
Ofilita strălucire a frumoaselor zile de vară.
Un albastru pur pășește din învelișul năruit;
Zborul păsărilor răsună de vechi legende.
Strugurii sunt tescuiți, liniștea blândă
Plină cu un răspuns calm la întunecate-ntrebări.
Ici și acolo, o cruce pe dealul pustiu;
În pădurea roșie se pierde o turmă.
Norul rătăcește peste oglinda iazului;
Se odihnește ființa țăranului, liniștită.
Aripa albastră a serii atinge nespus de ușor
Un acoperiș de paie aspre, pământul negru.
Curând stelele își fac cuib în sprâncenele celui ostenit;
În camerele răcoroase domnește o modestie tăcută
Și îngeri pășesc încet din ochii albaștri
Ai îndrăgostiților mai gingaș suferind.
Murmură trestia; năvălește o spaimă osoasă,
Când roua picură neagră de pe golașele sălcii.

toamna singuratica – Versuri.pro

Georg Trakl - Toamna Singuraticului (Altă Traducere)