Georg Trakl – Toamna Însinguratului
Întunecata toamnă-n roade-anină,A verii stinse veștedă splendoare.Din văi căzut un pur albastru-nclină;Dau păsări, sus, zvon de legende rare.Must fierbe, blândă liniște preaplinăDe-ncet răspuns la întrebări neclare.Pe deal o cruce ici și colo, poate;Se pierde-n roșia pădure-o turmă.Nor peste-oglinda iazului se-abate;În pace gestul calm plugaru-și curmă.Pământ, acoperiș de paie-uscateAripa albastră-a serii-abia de scurmă.Cuib stele-și fac pe-o … Citește mai mult