https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-toamna-femeii-si-tutunul https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-toamna-femeii-si-tutunul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=6796 →]]> Femeia ruginită ca toamna și tutunul îmi aține cuprinsă de-mpătimare drumul.
Am întâlnit-o-n crâșma din port de la Sulina unde își înfipsese, bag-seama, rădăcina de mi se părea lipită de scaun și de masă, ca o ființă fără adresă, fără rasă.
Era frumoasă, totuși, sub lirica-i rugină, ca la un bal de curte romanța de duzină căci avea plete încă îmbelșugate foarte și de culoarea plânsă a vinurilor moarte.
Femeia ruginită ca toamna și tutunul îmi aține încă plină de-mpătimare drumul.
Ba chiar prin vene drumul de sânge mi-l aține căci din blestemul crâșmei ea s-a mutat în mine. îmi scrie cu condeiul și-mi bea cu cupa-n mână, -spre glorie și moarte mă ia de braț, stăpână, -respiră-n ritm cu mine, de iadul meu aproape, iar fumul de havană mi-l scutură pe pleoape.
Cine m-a dus în portul Sulinei, prin dughene, cu viziuni și cântec oniric de sirene?
Căci de atunci sunt dublu ca linia ferată și nu mai sunt eu însumi. Sunt numai o erată, un mers pervers de glonte care-și ucide drumul, -fiind de vină toamna femeii. Și tutunul.

]]> https://versuri.pro/alexandru-andritoiu-toamna-femeii-si-tutunul/feed 0