’89
E toamnă iar și-abia de-o vădCum tulbură canoane –Cu zgomot surd pe caldarâmCad și se sparg castane.Un vânt sever și obositFrunzișul îl resfiră –Oare poeții de mai ieriLa fel de greu trăiră?Și-n loc să-alunece în sublimSă-și împlinească carteaPentru cuvânt la fel erauAmenințați cu moartea?Ce uriaș, demonic valStârni această spumă,Care venit-a peste noi,Uitând de cer și … Citește mai mult