țintirim – Versuri.pro

George Lesnea - Țintirim

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Văzut-ai cât de straniu privesc la vii groparii?
Toți oamenii ce umblă grăbiți sau pe-ndelete,
Sunt pentru dânșii numai cadavre și schelete,
În care șerpii beznei și-or cuibări vlăstarii.
Ei sapă, veșnic sapă, cu trupuri încordate,
Iar gropile sfârșite, îndată-s astupate.
Așteaptă țintirimul – un lacom uriaș –
Să vină morți la dânsul toți viii din oraș.
Și viii vin într-una, vin strânși în cuști de brad,
Înțepeniți pe spate în întuneric cad,
Se-nchid bubuitoare obloane de pământ,
Începe marea noapte cu viermi și cu tăceri,
Și nu mai este astăzi și nu mai este ieri,
Nu-i somn, nu-i așteptare, nici veacuri nu mai sunt.
Groparii știu că viața e-o mână de noroi.
Văzut-ai cât de straniu priviră și la noi?
Și totuși printre albe coloane funerare,
Pășind prin iarba zveltă, surâdem amândoi.
De printre cruci se-nalță înmiresmări de floare,
Cad din frunziș, pe lespezi, bănuți lucioși de soare,
Albinele dau iureș, trec molcomi cărăbuși,
Gângănii lucitoare foiesc printre cei duși,
Eternu-i drum viața urmându-l ne-ntrerupt,
Colindă pretutindeni cu mândrul ei convoi,
Râzând nepăsătoare de cei de dedesubt.
Știm, undeva, odată, va râde și de noi..
Acum privim alături, fotografii uitate,
Înscripții vechi și versuri pe marmură săpate,
În ochi ni se-oglindește întregul țintirim,
Cu-al lui noian de visuri și doruri sfărâmate –
Și vezi? Un tril de mierlă ne face să zâmbim..
.. Așa, ca noi, odată, și alții s-or plimba
Prin locurile-acestea cu mohorât îndemn.
Noi vom dormi-n țărână, sub crucile de lemn,
Și nicăieri pe lume, nimic nu s-o schimba.
Se vor opri cu ochii la nume și la flori,
O clipă triști, pe urmă, din nou surâzători,
Printre coloane-or trece așa cum astăzi, noi,
Nu vor lua aminte la semnul unui craniu,
Ca noi, or să zâmbească la soare, amândoi,
Și ca pe noi groparii or să-i privească straniu..

Perpessicius - Ce Ţintirim Cuminte…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce țintirim cuminte, ce răposați de treabă!
Urcăm agale dealul și nimeni nu ne-ntreabă
Cine suntem, de unde venim și ce ne mână
Să poposim pe plaiul acesta într-o rână.
Ne așezăm pe iarba crescută-ntre morminte
Și descifrăm pe-o cruce cu două oseminte
Încrucișat săpate: un an, o zi, un nume –
Unicele vestigii care-i mai țin de lume.
Ulcele hârbuite cu resturi de tămâie
Stau risipite-n iarbă, și pe la căpătâie,
O tufă de scorușe a scăpărat amnarul,
Cucuta și pelinul au strâns întreg amarul
Și-amurgul ce umbrește cu pânzele-i declinul
Preface într-o seră de moaște țintirimul.
Dar Mureșul e-n vale cu apa-i cătrănită.
Podarul, soi de Caron, cu luntrea ghiftuită,
Ne-așteaptă să ne treacă pe cellalt țărm, cu bacul,
Și ni-i așa de bine, că-aici ne-am face vacul,
Și-n ostrovul de tihnă ne-am veșnici hodina,
De n-ar grăbi podarul și n-ar scădea lumina.

Octavian Goga - În Țintirim

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În ţintirim, la noi în țară,
Movile sunt în lung și-n lat,
O pace mută, funerară,
Te-apasă greu ca un păcat.
În ele taina nefiinţii
I-a prins, sub milostiv zăvor,
Pe toți câți au mușcat cu dinții
Din țărâna durerii lor.
În ţintirim, pe vânt de seară,
Închiși subt lespezi de mormânt,
Un cuib de ură și otravă
E-n orice bulgăr de pământ.
Țărâna tremură și-nvie,
Căci fiecare fir de lut
Dospește-n el o vijelie
Din câte-n suflete-au bătut.
În ţintirim, pe vânt de seară,
Șiragul umbrelor cobor,
Sunt morții care se strecoară
Și prin unghere țin sobor.
Grozavă oaste de schelete,
Nebiruiți rătăcitori,
Ei sfânta răzbunării sete
Și-o-mpart în drum la trecători.
În ţintirim, în nopți albastre,
Când stelele pe cer s-aprind,
Răsună plânsetele noastre
Și zarea-ntreagă o cuprind.
Înfiorată lunca geme,
De bocet jalnic de femei,
Ce spun din gura lor blesteme
Când duc la groapă ghiocei.
În ţintirim mai sunt și cete
De nesătui boi de pripas,
Cari rumegă pe îndelete,
Călcând pe-un mort la orice pas.
Și-n vreme ce sfârșiți de zile
Noi lângă cruci ne tânguim,
Ei pasc la flori de pe movile,
Ei ni se-ngrașă-n ţintirim.

Ion Caraion - Țintirim… Țintirime…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E-o altă natură,
care fură
din noi ce poate.
Alți cai cu coburii
grei. De pustietate.
Sau de nerost?
Sau de urât?
Altceva n-a mai fost?
Nu. Atât.
Jaf mut.
Un pumn de neant.
Mă-ntorc. Mi s-a părut.
Răsturnatul diamant la fântâna stelei Rut.