Refren X2 (Dima) :
Ce o să alegi? Cât mai ai de mers?
Ține de tine că deciziile luate sub stres
Ce vrei să faci? Unde te duci, prale?
Ține de tine, exact ca valorile morale!.

C. o. D:
Poezia mea este eternă, învelită-n patimă
Torța imensă, stinsă cu o simplă lacrimă
Amintirea rămâne albă și rece ca fulgii de nea
Uitată într-o filă gălbejită, ruptă din stea
Uneori plâng de fericire, râd de supărare
Uneori citesc cerul sperând la iertare
Gurile de metrou cască, orașul tău e plictisit
Mi-e groază! O groază de zile de neînchipuit
Mă așteaptă, încerc să măresc așteptarea
Urletul sirenei prinsă-n valuri ocolește marea
De vise înecate-n cerneala ciocului de pelican
Ce caut eu aici? Sincer, habar n-am…
Însă totul se întâmplă cu un scop ascuns anume
Viața-i o comedie eternă, fără haz și glume
Acum înțeleg rostul, creația-i lipsită de sens
Un drum plin de viață ce duce spre deces….

Refren X2.

Dima:
Ăștia dau sfaturi, chiar dacă-s noi în peisaj
Dar sunt învățați ca un câine la dresaj
Caută rețete-n texte, vor să scoată piese
Care să fie peste… Originalitatea unde este?
Mă întreb (ah…) întrebări fără răspuns
Telefon fără ton
Sunt doar forme fără fond
În general, degenerații
Vor să inspire generații
Ca generalii, soldații
Sau în general sociopații…
Mulți se pierd rulând mulți muguri verzi
Realitate este imagine, tu ce vezi?
Vrei să faci ceva bine? Ia atitudine
Nu doar sta, privind de sus ca de la altitudine!.

Refren X2