Alexandru Lungu – Un Noroc Orb
Între pietre de vismăcinândpuzderii de fluturi de treflăîntr-o dulce spaimă silescnoroculsă-ți ningă să-ți creascăla umerio iarbă mereu enigmaticăla mijlocun șuier de șarpe blândla picioareocăderede pasăre triumfătoare.Și ning așa prin cerul tăunevăzutun semn făcându-mă că uitce fel de noroc ni se macinăîntre priviriun noroc orbde fluturi de treflăfără drum fără zboro mângâiere duioasăprin toată asprimea timpului … Citește mai mult