Giuseppe Ungaretti – Tihna
Strugurii sunt copți, arat e câmpul,Se desprinde muntele din nori.Pe prăfoasele oglinzi ale veriiCăzută e umbra,Printre degetele nesigureLumina lor e limpede,Și depărtată.Fuge cu ultimele rânduniciCea din urmă sfâșiere.
tihna versuri
Eugenia Miulescu – Tihnă
Iată,Eu eram glasul celuiCe-a strigat în fântână.Numele tău l-am cititPrintre pietre.Dincolo de marginea zăriiEste o valeCu turme de oi.Lasă-ți urciorul căuș pentru apăÎn semn de aduceri-aminte.Vino,Și casă cioplită vom face.De viațăOdăile multe-n luminăVor râde.