teatrul naturii

Acum pășesc prin înalta poartă!Se sting pași tulburi pe aleiȘi trecătorii-n șoaptă-și poartăCuvintele ce pier cu ei.În fața scenei verzi! Dă-i drumulTu, piesă-a vieții-mi care fu,Fără păcat și chin, nici unul,Fii rece, o stafie-acu!.Pe melodia-acelor zileMă văd mergând acolo sus,Și cel ce plânge un copil e –Să spun de ce, în stare nu-s.Tu, chip uimit, … Citește mai mult