Tatal nostru – Versuri.pro

Rugăciune - Tatăl Nostru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tatăl nostru
Care ești în ceruri
Sfințească-se numele Tău
Vie împărăția Ta
Facă-se voia Ta
Precum în cer așa și pe Pământ
Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne-o nouă astăzi
Și ne iartă nouă greșalele noastre
Precum și noi iertăm greșiților noștri
Și nu ne duce pe noi în ispită
Ci ne izbăvește de cel rău
Că a Ta este împărăția
Slava și puterea
În numele Tatălui
Al Fiului
Al Sfântului Duh
Amin!

George Lesnea - Tatăl Nostru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tatăl nostru carele
Mâni la pradă fiarele
Și-ogoi cu buciumul
Viforul și zbuciumul.
Cârmuiești corabia,
Zbori pe sus cu vrabia.
Râzi cu diminețile
Plângi și gemi cu viețile.
Crești în frunza socului,
Arzi în para focului,
Murmuri cu fântânile,
Stai la sfat cu stânile,
Ești zemos cum rodia,
Te întinzi cât zodia,
Dormi în ochii boilor,
Cânți în stropii ploilor.
Ești miresma florilor,
Miști aripa morilor,
Fugi în peștii apelor,
Scurmi cu dinții grapelor,
Sui în seva luncilor,
Sugi cu gura pruncilor,
Curgi în mierea stupilor,
Urli-n foamea lupilor.
Te îngână clopotul,
Tăinuiești cu șopotul,
Te îndoi cu mladele,
Durui cu cascadele,
Te sfâșii cu geamătul,
Te înalți cu freamătul,
Alergând cu sunetul,
Detunând cu tunetul.
Tatăl nostru carele
De dârlogi duci soarele,
Luminând cu stelele
Bunele și relele.
Ești deasupra miilor
Dumnezeul viilor –
Și deaupra sorților
Dumnezeul morților.

Babits Mihaly - Tatăl Nostru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

1914.
(Poezie scrisă pentru un jurnal vienez.)
Tatăl nostru, care ești în ceruri,
în lupte, în păcate, în jeguri,
spre tine se uită lumea orfană:
sfințească-se numele tău,
Pace! un minunat nume al tău:
Vie împărăția ta.
Pământul e cu sânge, sunt masacre,
biciul tău bănuim, Doamne,
și spunem, gemând, cu jale,
dă-ne, să spunem mai lin -:
Facă-se voia ta!
cum în ceruri spun îngerii.
Doamne, în fața ta e o patrie,
să cadă frunza, dar pomul viu să fie:
oare pe frunzarul cel mai mic
grija ta paternă n-ar îngriji?
și pe ultima creangă nu s-atârnă
slăvit precum în ceruri,
și pe pământ, deopotrivă.
Ne-ai scuturat, nu se poate mai rău,
acum, ce a mai rămas pe crengi
apără până-n toamnă crăcile blegi:
pâinea noastră cea de toate zilele,
dă-ne-o nouă astăzi, și pe copii în pace
să-i ții: dacă-i păcat, că piciorul
azi s-alunecă-n sânge: e doar pentru ei!
Și ne iartă nouă greșelile noastre,
precum și noi iertăm
greșiților noștri: ce e murdar
al tău e, a pedepsi: al nostru doar,
să apărăm pe cele ale noastre!
Și nu ne duce pe noi în ispită,
că spiritul nevinovăției,
ca pe o cămașă căptușită
s-o păstrăm, deși, însângerată,
să nu se crape niciodată.
Vai, acelora cu gând rău:
ne vom bate-n orice luptă,
dar, ne izbăvește de cel rău,
că a ta este împărăția,
în mâna ta și-a pus ursita,
și tu ești cea mai mare tărie:
cel ce pe numele tău s-aprinde,
oricât se bate și sângerează,
mai curând o să stăpânească
puterea și va avea glorie.