Tassos Leivaditis - Aventura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De la tatăl meu am moștenit această nefericită mână și de la mama mea o aripă mare, din acelea pe care le scotea din sufletul ei și le înfigea la pălăria ei amuzantă – este de pe vremea când nopțile dulapul cel vechi se deschide singur și iese o ghilotină, eu mă lupt cu ea, iau toporișca și o fac bucăți, apoi înghit scândurile ca să nu le găsească, mulți naufragiați s-au salvat așa.
Am trăit ani de zile cu teama de uși, până când mi-am adunat hârtiile, vinovățiile și am plecat. Dar la prima stație am văzut iar acea aripă din copilărie și am coborât.
Și de atunci am rămas pentru totdeauna în iad.
Tasos Leivaditis, volumul Vizitatorul nocturn, 1972

Tassos Leivaditis - Călătoria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(pentru Lula, care nu va citi niciodată).
A trăit ultimele sale clipe.
În gară, noaptea, aștepta trenul să treacă peste el pentru a termina cu tot.
Deodată, dintr-un impuls vechi și uitat, a urcat pe șină ca să pășească la fel ca pe vremea când era un copil veșnic.
Atunci, cu stupoare, a văzut-o pe mica sa verișoară moartă pășind pe cealaltă șină,
întinzându-i mâna ca să se țină în siguranță, deasupra visului.
Au umblat mult, zâmbind unul celuilalt,
și când a trecut pe nevăzute trenul, vuind,
cei doi copii, cu mâinile înlănțuite, au continuat să meargă de-a lungul șinelor,
în timp ce leșul unui bărbat era întins, mai încolo.
Tasos Leivaditis, din volumul Vizitatorul nocturn, 1972

tasos leivaditis – Versuri.pro

Tassos Leivaditis - Aventura

Tassos Leivaditis - Călătoria