Daniel Vişan-Dimitriu – Țărmul De Dor
Dintre vise cumințiTransformate-n dorințe,Se mai naște un dor, nedorit, arzător,Și plutește prin zidul icoanelor vechiAșezate perechiÎn intrânduri străvechiDintr-un cer străveziu c-o privire de fiuCe se-ntoarce, mirat, încordat și târziu,La o casă de lutPărăsită-n trecut,La o viață ce-a fost și din care-a plecatPe un drum cu un rostDe pe-un țărm neștiut.Iară dorul acelDin icoane-n rastel,Îl zărește … Citește mai mult