Eugenio Montale – Aruncă Tu la Țărmul Pârjolit
Aruncă tu la țărmul pârjolitcorăbiile de mucava și dormi,copil stăpân: cât nu ai auzitrelele duhuri navigând în stol.Buha zburătăcește prin grădina mică,atârnă fumul pe acoperișe.Clipa ce strică lucrul de luni, iat-o piezișă:când fisurează tainic, când în vârtej despică.Vine spărtura: poate pe furiș.Cine-a clădit își simte condamnarea.Doar bărcile-ancorate își mai găsesc scăparea.Leagă-n parâme flota în hățiș.