https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/odisseas-elytis-tarcul-oilor-xvi https://versuri.pro/odisseas-elytis-tarcul-oilor-xvi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58270 →]]> XVI.
De timpuriu am trezit plăcerile,
de timpuriu mi-am aprins plopul;
cu mâna în fața mării am înaintat
și acolo singur l-am așezat:
Ai suflat și m-au înconjurat furtunile,
una câte una păsările mi-au luat –
Doamne, tu mă chemi, dar cum să plec?
Am privit în viitor lunile și anii
care vor reveni fără mine
și m-am simțit atât de rănit
încât încet mi-am simțit sângele țâșnind în sus
și picurând pe viitorul meu.
Am săpat pământul pe când eram vinovat
și tremurând am ridicat pe brațe victima
și i-am vorbit atât de blând
încât alene ochii i s-au deschis și-au picurat rouă
pe pământul unde vinovat eram.
Întunericul l-am aruncat în patul dragostei
cu ale lumii lucruri goale în mintea mea
și sămânța mi-am aruncat-o atât de departe
încât femeile s-au răsucit alene în soare și în dureri
născut-au din nou cele ce se văd.
Doamne, tu mă chemi, dar cum să plec?
De timpuriu am trezit plăcerile,
de timpuriu mi-am aprins plopul;
cu mâna în fața mării am înaintat
și acolo singur l-am așezat:
Ai suflat și mi-au tresărit măruntaiele
și una câte una păsările s-au întors!

]]> https://versuri.pro/odisseas-elytis-tarcul-oilor-xvi/feed 0 https://versuri.pro/odisseas-elytis-tarcul-oilor-xv https://versuri.pro/odisseas-elytis-tarcul-oilor-xv#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58286 →]]> Doamne, tu m-ai vrut și, iată, te răsplătesc
Iertarea n-am dat-o,
implorarea nu mi-a plăcut,
pustietatea am răbdat-o ca piatra,
ce, ce, ce altceva mi-e sortit?
Turmele stelelor le îndrum spre brațele tale
Și Aurora, înainte de-a apuca eu,
le-a momit departe în lațurile ei,
unde ai vrut-o tu!
Dealuri cu cetăți și mări cu pomi roditori
consolidez în vânt
și lent le soarbe al înserării clopot,
pe care tu l-ai vrut!
Înalț ierburi de parcă strig din toate puterile
și iată-le iarăși prăbușindu-se
sub arșița lui Iulie
pe care tu ai vrut-o!
Ce anume, ce altceva, ce nou mi-e sortit?
Iată că tu vorbești și eu adeveresc,
Slobod piatra din praștie și mă lovește pe mine.
Adâncesc galeriile minelor și cerurile lucrez.
Vânez păsările și-n greutatea lor mă prind.
Doamne, tu m-ai vrut și, iată, te răsplătesc.
Văzutele și nevăzutele ești
zilele și nopțile,
sorii și astrele, furtunile și seninul,
le răstorn și le așez împotriva
propriei mele morți,
pe care tu ai vrut-o!

]]> https://versuri.pro/odisseas-elytis-tarcul-oilor-xv/feed 0