taranca – Versuri.pro

Cintio Vitier - Copilul Nemișcat (Țăranca)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și-atât de discret – în ciuda aburului
de orez din cameră, pe care pasărea-l unduiește –
am privit mâinile tale mari, țăranco,
cu piele fieroasă, căptușită de-o sclipire-adâncă
ca floarea de aur; iar tu uscai
întunecate și neașteptate dezamăgiri,
cu șorțul tău proaspăt, zburând; apoi, fixându-mă, mi-ai pus,
în timp ce vântul freca osul subțire al stufului
cu unduirea sa, muzica pe care-o aud
în sărăcie, ca o inimă-ndepărtată uneori.
Și-atât de discret – în ciuda aburului
de orez din cameră, pe care pasărea-l unduiește –
mă gândesc la mâinile tale frumoase, țăranco, mereu.
El niño inmóvil (Campesina).
Y así calladamente contra el humo
del arroz en el cuarto que el sinsonte tornasola,
miré tus grandes manos, campesina
férrea de piel, forrada súbita de chispa honda
como la flor de oro; y tú secabas
unas oscuras decepciones imprevistas
con tu perenne delantal, volando; y fija me cogiste,
mientras frotaba el hueso fino de la cañabrava
con su rayo el viento, la música que oigo
en mi penuria como un lejano corazón a veces.
Y así calladamente contra el humo
del arroz en el cuarto que el sinsonte tornasola,
pienso en tus bellas manos, campesina, siempre.

Grigore Vieru - A Murit o Țărancă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

S-a numărat câți s-au pierdut
În focul care a trecut.
În care s-a pierdut și tata,
Dar socoteala nu e dreaptă.

A murit o țărancă la noi,
Infarct miocardic, luați seama.
Printre cei pierduți în război
Socotiți și pe mama.

Ba un război, ba n-a plouat,
Ba lunecă la vale-un sat,
Ba ne amenință atomul,
Nu mai rezistă, doamne, omul!

A murit o țărancă la noi,
Infarct miocardic, luați seama.
Printre cei pierduți în război
Socotiți și pe mama.

Ba un război, ba altceva,
Nu mai rezistă inima.
Infarctul și în sat pătrunde.
Infarct la un țăran? De unde?!

A murit o țărancă la noi,
Infarct miocardic, luați seama.
Printre cei pierduți în război
Socotiți și pe mama.

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XLV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și ele-mi plac (iertați-mi nebunia!):
Țăranca-mbujorată, cu ochi mari,
Întunecați și-aprinși, melancolia
Senină-a doamnei, zâmbetu-i fugar,
Privirea-i tăinuită, gingășia
Ca dulcea climă dată țării-n dar,
Cu sufletul în ochii-i, calde spuze,
Și inima zbătându-se pe buze.