tara natala – Versuri.pro

Maria Butaciu - Sus Pe Cer E-o Mândră Stea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sus pe cer e-o mândră stea
Ce lumină țara mea,
Țara mea cu plai mănos
Și cu chip de Făt-Frumos.
Cât e lumea-n lung și-n lat
Așa țară n-am aflat,
Țara-n care m-am născut
Satu-n care am crescut.
Dragu’ mi-i să joc, să cânt
Cât îi lumea pe pământ,
Dragu’ mi-i ca să trăiesc
Lângă neamul ce-l iubesc.

Conut Aurica - Așa De Rece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Așa de rece
Este acum inima mea
Și timpul trece
Eu mă gândesc mereu
La țara mea
Pe aici nu mai merge
Stau și mă cert mereu din vorbe goale
Și parcă mâine aș pleca.
Chiar de mă doare
Vreau să fiu tare
N-am să las pe nimeni
Să mă calce în picioare
Durerea-i mare aș vrea să urlu tare
Dar știu că orice ar veni de-acum
Nu mă mai doare.
Acum vreau doar să-mi vindec inima
Și să uit tot ce s-a-ntâmplat cândva
Chiar de durerea-i mare zguduitoare
Știu doar un lucru
Că nu voi lăsa pe nimeni
Ca să-mi conducă mie viața

Goeteri - Pe Meleaguri Străine… În Ţara Natală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Să-mi fi furat, of, ţara, să-mi fi furat trecutul?
Să plâng pământ, pe buni, jucând abil pe hâtrul?
Să am mândrii, dispreţ spre ce-i stabil rămas e?
Să fiu îndoctrinatul unei pretinse rase?
Să neg tot ce-am avut şi tot ce-am refuzat,
să fiu deşertăciunea unui alienat?
Să nu-mi găsesc o vină de neputinţă pură,
să mint copii, prieteni? Am fost „lepădătură”?
Să nu-mi port judecată de slab şi nestatornic,
să fie numai joc credinţa mea de dornic?
să-mi cumpăr libertatea cea sfântă, neavută?..
Să fiu sortit s-o cer în ţară neştiută?
Să zac cu psihic cancer umblând de ţară gol,
să-mi iau un atestat muncind din greu p-un pol?
Să-mi fie destinat inexplicabil ură,
să nu pot stăvili părere de.. „lătură”?
Să nu-mi dea nimeni crez de ştiinţă dobândită,
să nu pot să muncesc în ţară retrăită?!
Să am total refuz c-o experienţă nouă,
să nu pot s-o purced spre-a profita şi vouă?
Să merg privind pe străzi l-ai mei colegi deodată,
să nu revăd nimic din „fu frumoasă fată”?
Să fiu hulit adesea de-ai mei copii lăsaţi,
să-şi ducă singuri viaţa-n tărâm de exilaţi?
Să ţip la muţi şi surzi ai naţiei natale,
să-mi dea răspuns un tânăr; „alo, auzi matale,
să ştii pe-aici au fost de-a toate ştiutori,
să uiţi de noi, de ţară, poţi să te-ntorci sau mori.
Să nu ne dai poveţe, noi ştim, suntem şcoliţi,
să n-acceptăm realul de-a fi nenorociţi,
să ne purtăm a pururi nereuşita crudă,
să credem doar prostia, hoţia, mintea nudă”!?
Să-ţi dau un sfat; „ochi ager c-al celui de erete,
să nu rămână vis lovit de gri perete,
să nu te frângi în zbor de orb predestinat,
să cumperi ghid de viaţă, pilot automat.
Să ştii ce sunt orgolii stupide sau deşarte,
să ştii că toţi petrecem prin viaţă către moarte.
Să ai răbdare, minte, s-asculţi întâi să zici,
să nu mai crezi pe-aceia ce-ţi se numesc amici,
să-ţi ia din libertatea, un drept spălat cu sânge..
Să nu te-n crezi chiar dacă se face că te plânge!
Să-i dai să înţeleagă că eşti matur de rău,
să-ţi vrea nou sacrificiu, al tău şi nu al său.
Să fii mai drept, uman, să-nveţi la şcoli mai bune,
să faci ca acest neam să aibă iar renume,
să fie oaz-a lumii, neprihănire-n bine,
să fie loc de toţi; de tine şi de mine.”

Tadeusz Rożewicz - Chipurile Patriei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Patria este țara copilăriei
Locul nașterii
Este acea mică și cea mai apropiată
patrie.
Oraș orășel sat
Stradă casă curticică.
Prima iubire
Pădurea la orizont
Mormintele.
În copilărie cunoști
Florile plantele grânele
Animalele
Câmpiile luncile
Cuvintele fructele.
Patria râde.
La început patria
Este aproape
La o întindere de braț
Abia mai târziu crește
Sângerează
doare

Ana Blandiana - Revin În Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Revin în toamnă.
Revin în toamnă cum revin acasă
Din țări mai libere și mai bogate –
Știu iarna care vine, știu bruma care cade
Și ceața nesfârșită, nențeleasă.
Dar eu visez amiaza-mbrățișată
De frigul dimineții și al serii,
Ora de miere, galbena zăpadă
Pe care-o ning din crengi învinse merii.
Eu plâng de bucurie în lumina
Nestinsă încă de uriașe nopți
Și-n strugurii zdrobiți în teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copți.
Eu vin spre frig, deși de frig mi-e groază
Spre fructul putred care se consumă
În alcoolul limpede-n amiază
Și tulburat în asfințit de brumă.
Mi-e frică de-ntuneric și totuși vin, și vin
Din nesfârșite veri strălucitoare,
Unde tânjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin și moare.
Orgoliu fraged, dragoste copilăroasă,
Fatală, somnoroasă demnitate.
Revin în toamnă cum revin acasă
Din țări mai libere și mai bogate.

Andrei Guțu - Din Răsputeri Spre Casă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În drum spre casă, un suflet blând se îndreaptă,
trecând prin ocoluri, pe valuri, în singurătate.
El poartă cu sine o amintire ce-l doare,
despre frumoasa lui țară, care astăzi e pe cale să moară.
El pleacă grăbit, grăbit în drum spre casă,
să-și vadă măicuța care stă la fereastră.
Dar casa e pustie, în care doar liniștea e stăpână,
și nimeni nu mai vine, după atâția ani de zile.
Inima îi bate, îi bate atât de tare,
iar țara e tot mai departe, dincolo de maluri.
Nici un semn nu i se arată, pentru o cale mai ușoară,
dar el din răsputeri va merge, către iubita lui țară.
I-a rămas doar credința, ce-o poartă pentru a lui vlagă,
dându-i speranță că vremurile de odinioară vor răsări iară.
În realitate însă, trecutul e istorie ce nu iartă,
iar datoria noastră e să fim acasă, acolo unde liniștea e o mireasmă.
Un singur gând îl preocupă, că în curând se va întoarce,
lăsând pustietatea într-un vis.., într-un vis fără valoare.
Nimic nu poate să-l oprească, nici gloanțele care zboară,
din întunericul ce-l înconjoară, în drumul său către iubita lui țară.
Cu prețuire, Andrei Guțu.