Taniușa

Nu era, decât Taniușa, mai frumoasă fată-n sat,Albu-i sarafan la poale cu uzor roșu-i brodat.Lângă râpă, după seară, Tanea umblă deseori.Luna-n joaca sa cu ceața prinde iar hora cu nori.Înclinase cârlionții zveltul, chipeșul flăcău:„Tu, iartă-mă-vei, drăguță, mă însor cu alta eu.”A pălit ca un lințoliu, ca și roua se răciGâlța ei ca o năpârcă înnegrită … Citește mai mult