Costel Zăgan - Trandafirul Ca O Armă La Tâmpla Toamnei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doamne, ce s-ar întâmpla dacă
Aș duce un trandafir la tâmple?
Poate ar înflori însuși crivățul iernii absolute.
Foc concentrat, autoportret
În țăndări, posteritate distribuită în
aval, bucată cu bucată.
Nevroză, vas comunicant al acestei comedii (in)umane.
În spatele oricărui zid al plângerii umbra îmi este iar întoarsă pe dos.
Discipol al singurătății în doi.
Uit că tăcerea are întotdeauna ultimul cuvânt.
Și iar visez foc cu foc
În numele trandafirului.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Georg Trakl - Vânt, Voce Albă Șoptind la Tâmpla Celui Beat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vânt, voce albă, șoptind la tâmpla celui ce doarme
Printre crengi fărâmicioase stă ghemuit întunericul în părul său de purpură
Lungi dangăte de vecernie scufundate în mâlul iazului
Și deasupra se-nclină gălbenele flori ale verii.
Concert de bondari și de muște albastre în iarba luxuriantă și-n singurătate,
Pe unde cu pași înduioșători trecea odată Ofelia,
Gest blând al nebuniei. Cu teamă tresaltă verdele-n stuf
Și galbenele frunze de nufăr, un leș se descompune-n urzici înfocate
Trezindu-se, copilăroasele flori-ale-soarelui flutura-n jurul celui ce doarme.
Seară de septembrie, sau sumbrele strigăte ale păstorilor,
Mireasmă de cimbru. Fierul încins împroașcă scântei în fierărie
Aprig se cabrează un cal negru; bucla de hiacit a slujnicei
Se zbate să prindă ardoarea nărilor sale de purpură.
Pe galbenul zid încremenește strigătul potârnichii un plug ruginește în zeama bâhlită de baligă
Lin curge vin roșu, suava ghitara în cârciumă.
O, moartea! Bolta surpată a bolnavului suflet tăcere și copilărie.
Cu chipuri buimace pornesc fâlfâind liliecii.

tample – Versuri.pro

Costel Zăgan - Trandafirul Ca O Armă La Tâmpla Toamnei

Georg Trakl - Vânt, Voce Albă Șoptind la Tâmpla Celui Beat