Tăcerea ce-o ascunde; viaţa toată
mi-e un mister, şi vreau ce mă irită
să pot uita, iar inima mâhnită
de Dumnezeu să-mi fie alinată.

Că sufletul în hău se prăbuşeşte
şi-acolo e un râu, de vrea să-l treacă
se va îneca; dar soarele luceşte.

De sus din cer prin bezna cea opacă;
hai, umflă-ţi pieptul şi în sus priveşte;
om muritor, cunoaşte-te oleacă!