tacuta-i noaptea

Heinrich Heine – Tăcută-i Noaptea, Strada-i Liniștită

de

Tăcută-i noaptea, strada-i liniștită;Aceasta-i casa ei de altădată.Demult iubita-i dusă din oraș,Dar casa stă pe locu-i nemișcată.În dreptul ei un om în sus se uităȘi-și frânge mâinile ca-ntr-o tortură;Când însă luna chipu-i luminează,Eu văd cu spaimă propria-mi figură.Tu, alter ego, palide tovarăș,De ce maimuțărești durerea mea,Ce tot în locul ăsta mai-nainteÎn fiecare noapte m-aducea?

Heinrich Heine – Tăcută-i Noaptea

de

Tăcută-i noaptea; străzile dorm toate.În casa asta, stă iubita mea.E mult de când ea nu mai e-n cetate,Dar casa-i tot pe loc precum era. Mai e și-un om, ce cată țintă-n norȘi mâinile-n durere și le frânge.Când îi văd fața mă-nfior;Și luna parcă fața mea-mi răsfrânge. Tu, alb strigoi al meu, tu, palid geamăn,De ce … Citește mai mult