tăcut – Versuri.pro

Traian feat Laura Bodorin - Tăcut 04. Traian - Hai Să Vorbim (Cu Laura Bodorin)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hai să vorbim despre înșelare și trădare,
Despre cum am f**ut în gât și cum n-am dat uitare,
Despre cum am fost f**uți de cei în care aveam încredere,
Despre tot ce-a fost, și despre regretele
Care ne macină-ncet, că ajungi să te obișnuiești,
Să detești… să refuzi ce primești,
Să nu mai fii dispus să dai, să nu te mai plângi că n-ai,
Uitându-te-nainte cu gândul-n spate – constați că stai,
Agonie – de la un aparent banal cuvânt,
La un mod de a fi, de a trăi, veșnicul nod în gât,
Eternul gol, greața din interior,
Raceala inconștientă ca scut protector.
Hai să vorbim despre cât de slabi suntem,
Despre cum ne pierdem în amănunte și ne ascundem,
Despre cum renunțăm la prietenii vechi pentru interese noi,
Despre cum îi lăsăm pe ei să ne spună cum suntem noi,
Despre… cum sperăm că într-o zi… n-o să ne mai pese,
Despre cum lăsăm impresia… că așa și este,
Despre cum ne prefacem… chiar dacă nu ne iese,
Despre ceea ce mereu am vrut să fim,
Despre faptul că ne ascundem în fiecare zi, deși știm:
Că poți să te eschivezi cât vrei, oricum,
De tine nu poți fugi, pur și simplu nu ai cum,
Iar acum:.
Hai să revenim, să vorbim,
Despre cât de des spunem ce simțim, cât de rar spunem ce gândim.
Despre faptul că nu ne găsim locul,
Ne simțim în plus – tre’ să schimbăm drogul. x2
Hai să vorbim despre acea stare de așteptare,
Când privești în gol și vezi totul-n reluare,
Când vrei să schimbi lumea, dar nu începi cu tine,
Când ți-ai luat atâtea pe spinare că nu știi dacă te mai ține.
Ce bine ne potrivim, zi-mi,
Peste cât timp vrei să ne prefacem că nu ne știm?
Hai să nu deviem, hai să continuăm să discutăm,
Despre vicii ca delicii, despre scârba ce-o purtăm,
Despre primele impresii, cum ardem chestii-trestii,
Despre cum hrănim demonul din noi cu depresii,
S-analizăm relația cauză-efect,
Despre cum acordăm prea multă importanță nevoilor de moment,
Despre cum ne trezim mai obosiți decât ne-am culcat,
Sau despre potențialul ratat.
Despre chipurile slinoase pe care le vedem,
De ne-ntorc stomacurile pe dos fără să vrem.
Hai să revenim, să vorbim,
Despre cât de des spunem ce simțim, cât de rar spunem ce gândim.
Despre faptul că nu ne găsim locul,
Ne simțim în plus – tre’ să schimbăm drogul. x2
Hai să vorbim despre cum inventăm noi metode de,
A ne distruge parcă pedepsindu-ne,
Pentru ce am spus, făcut sau obținut,
Dar mai ales pentru momentele-n care am tăcut.
Prietene, de tine teme-te,
E problema ta că ai avut încredere.
Spune-mi ce preferi, zi cu sinceritate,
Întoarce-te și pleacă, sau, pleacă și-ntoarce-te.
De ce taci? Hai să vorbim,
Sau iar ești preocupat c-avem așa de mult puțin.
De câte ori am renunțat prea ușor, zi-mi,
De câte ori am luptat, deși știam că tre’ să ne oprim.
De câte ori căutam înțelegere, da-n schimb, auzeam:
‘N-am timp acum, mai încolo vorbim’
Problema nu-i că n-ai cu cine să vorbești,
Dar n-ai cu cine să taci, ‘ia stai așa, tu cine ești?’
Vorbind despre probleme, am înțeles,
Că astfel le faci să existe, acordându-le interes,
Și pentru că totuși, îmi place să trăiesc:
Eu nu f*t ce iubesc, dar ce f*t plătesc,
Prostești ai zice tu, să nu,
Trimiți c***ele-n p**a niciodată c-ajung singure, acum,
Pe azi ne ajunge, cred că e destul,
Mai ales că vorbesc cu… subconștientu’.

Traian - Tăcut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E 6 fără un sfert,
De peste o lună mă trezesc fără alarmă, ar trebui să-ncep,
Să fac chestii noi,
Dar întâi aprind un bețișor aromat s-acopere duhoarea de hoit,
Să scap de greață, mi-e teamă de ceea ce devin,
În declin, un refugiat ce fuge de destin,
Mă prind că depind de deprinderi, am o fobie,
Mi-e dor de ce a fost și frică de ce o să fie.
În esență,
Mă distrug conștient din indiferență!
Senzația de sufocare-i atât de insuportabilă încât,
Nu mă pot controla și încep isteric să râd,
Nu știu de când n-am ieșit, vorbesc serios,
Pe teren alunecos, nicicând n-am fost atât de neputincios,
Și vulnerabil incapabil probabil,
Dublez doza de Fobiless ca dacă ies să fiu sociabil.
Iarna nu mi-o amintesc, doar un detaliu e,
Știu c-o parte s-a stins pe zece februarie,
În rest de zor într-un abator de amor am lucrat,
Bombă cu ceas da-ntrun final m-am dezamorsat,
Primăvara m-a fortificat, non stop beat,
Băgam fără pauză câte un ’40’ la ficat.
Plimbări fără oprire, pachete pline, cărți, pastile,
Mobilul închis 30 zile ca nu suportam pe nimeni.
Prima parte a verii am dat din coate.
Și-am plătit înzecit pentru iresponsabilitate.
Da-n fine is destul de dur cu mine, zau,
N-am nevoie și de ajutorul tău.
Joc fără miză,
Inima bate de parcă vrea să mă facă knock out în prima repriză.
Când te apucă: te atacă te-ncearcă te ceartă,
E ca și cum ai respira fără mască sub apă.
Conștiința nu dispare, mă seacă,
Am vrut să îi pun lacăt, dar nu i-am dat de capăt,
Îmi ies din stare, m-apasă, dar nu-mi pasă, aștept noaptea.
Asta-i un extaz, vecin cu moartea.
Nostalgia, regretele, dorul,
Astea îngroapă prea devreme omul (lupt c-o bestie)
Replay-uri, atacuri de panică, ce chestie,
7 dimineața, etajul 13 – rătăcesc fără direcție.

Traian - Tăcut 08. Traian - Cântec de Petrecere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1:
E trist când n-ai când să fii trist,
Acum aș vrea să am câteva ore libere și-un pix,
E deprimant să n-ai cui împărtăși tristețea,
Hrănindu-ți singurătatea cu decepții iar amplificând depresia,
Firea mea nu poate fi îmblânzită,
D-asta mă găsești la ore târzii umblând, bând, fumând,
Averea mea e sub pământ,
Lasă-mă-n pace dacă nu-ți place cum sunt.
N-am simțit iubirea cum o citeam descrisă-n cărți,
Nu mă plâng, chiar dacă nu râd, rup foile-n bucăți,
Și le aprind, chiar dacă mâine-i zi de muncă,
”Hai să ne ucidem, reînviem noi după.”
Nu discut despre fantome, ai greșit persoana,
Eu nu-s cu domnul, eu-s cu doamna.
Din fabrica de gânduri compun:
Piese de petrecere pe ultimul drum x2.

Strofa 2:
Nu te pot înveseli dar îți pot spune,
”Individual” reprezintă viața mea, nu ficțiune,
Singurul lucru prin care te pot binedispune,
E că mai am material încă pentru 5 albume,
3 mixtape-uri și-un EP,
Chiar dacă la noi rapu-i privit ca un hippie la un concert Sean P,
Că bine zic, e mai mult privit decât ascultat,
Probabil n-ar strica să fie reparat.
Câte idei sunt, ha, de asta să mai duc lipsă,
Oricât de tare aș încerca să-mi domin gândurile, insistă,
Să-mi controleze ele mintea, îmi impun să mă dezic de restul,
Să mă răzbun c-un ”textraterestru”.
Îmi continui mersul, încă nu zic destul,
Tu ascultă-mi textul, înțelege-i sensul.
Doamne ferește și apără,
Dacă s-apucă de scos album frații Babara.
Nu discut despre fantome, ai greșit persoana,
Eu nu-s cu domnul, eu-s cu doamna.
Din fabrica de gânduri compun:
Piese de petrecere pe ultimul drum x2

Eufonic feat Cedry2K - Amurg Tăcut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aceleași străzi pe care am trecut
Orașu-i stins într-un amurg tăcut
Imagini care-mi umplu mintea neîncetat de atâta timp.
Văd prin sceptru,
Așteptând perfect momentu’
Jonglând în jungla de fier
Cu fler pe perimetru
Cumpăr libertate, pe drum îmi simt tot mai greu pieptu’
Termini cu stângu’, chiar dacă pășești cu dreptu’
Îmi văd călăii că au terminat management și dreptu’
Se propagă în media și-ți ucid intelectu’
Văd răul din flori ca Baudelaire, univers alb-negru
Nu mai cred în viitor, că mă halește prezentu’!
Tată, nu mai dai potop, azi începe bombardamentu’
Alege referendum
Și fă-ți foame, asta-i prezentu’!
Nu suntem pentru,
Nu poți evita iminentu’
Fente pentru drepturi,
Asta e comitetu’
Tată, iartă-ne păcatele,
Suntem aceiași oameni
Pierduți în credințe,
Droguri, arme
Și drame
Conștiințe
Tăiate de lame,
De catane
Și-n zare
E-ntuneric pe străzi și pacea dispare!
Ultima suflare….
Aceleași străzi pe care am trecut
Orașu-i stins într-un amurg tăcut
Imagini care-mi umplu mintea neîncetat de atâta timp.
Scuip mesaje,
Scurtmetraje
Din colaje
Că din fașe
Văd dincolo de măști,
Machiaje
Căști,
Tatuaje,
Atâtea zdrențe lase
Atârnă ca pe umerașe
Pentru niște avantaje,
Procentaje
Și sondaje
Boi fură furaje,
Gherțoi în anturaje
Plin de puroi sub coaje,
Noroi pe pavaje
Sau gunoi sub ambalaje,
Și alte noi avalanșe
Și ploi de blocaje
Și placaje peste noi..
Când jivine
Rup vise de copii ca pe grisine
Și în loc de vitamine
Îi îndoapă cu toxine
Prin lapte de mamă,
Comprimate și hrană
Toate la kilogram, mă,
Da’ tu n-o vezi o dramă!
Și totuși nimeni, n-are vreun drept să te judece
Că te-ascunzi după scuturi din scutece,
Îți spun de ce
Ținem capul sus, privirea în jos, de parcă ne
Citești păcatele pe cearcăne..
Doamne, iartă-ne!.
Aceleași străzi pe care am trecut
Orașu-i stins într-un amurg tăcut
Imagini care-mi umplu mintea neîncetat de atâta timp

Adrian Păunescu - Tăcut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lumina mea, îngroapă-te cu mine,
La primăvară poate încolțim,
Și ne dăm iarăși marilor mulțimi,
Lumina mea, altfel nu va fi bine.
Ochii mi s-au mărit de-atât amurg,
Și sufletul la fel, de-atâta noapte
Să fim dintre acei ce știu să rabde
Cum norii trec și râurile curg.
Nu orice îngropare este moarte,
Până la brâu și mult mai sus de brâu,
Lumina mea, de vom pleca departe,
Cum trece-un nor, cum curge câte-un râu,
Noi ne vom îngropa în câte-o carte
Tăcut, ca două boabe mari de grâu.

Walt Whitman - Pornind Din Paumanok - 9

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ce cauți tu, atât de visător și de tăcut?
Ce îți lipsește ție, camarade?
Feciorul meu iubit, nu-i cumva dragostea?
Ascultă, fiu iubit – Americă, ascultă, fiu sau fiică,
E dureros să-ți fie drag din cale-afară un bărbat
sau dragă o femeie și totuși e ceva atât de
bun, atât de mare,
Dar e un lucru și mai mare, pe toate reunindu-le,
Strălucitor, deasupra tuturora, trecând și
semănându-și darurile cu mâini neistovite.