sufletul vietii

Declin surprinzând frunziș în noapte,Tăcerea-i spre pășune-apucă.Un sat se-nclină-adânc ca o nălucă.Prin negre crengi îi curg surorii șoapte.Însinguratul o să scape,Păstor pe negre drumuri, poate.O fiară din desiș încet se-abate.În fața zeității cresc larg pleoape.Blând curge-albastrul râu cu grații,Nori, seara-apar în despuiereȘi sufletu-n serafică tăcere.Și asfințesc vremelnice creații.