sufletul metalic al orasului

Sufletul metalic al orașului.Se face seară și orizontul coboară.Orașul își ridică un cartier spre lună.E un sunet de fier, de cabluri întinse.Umbrele oamenilor încep să apună.Când ridic brațul, umbra lui ascuțităizbește capătul străzii de unde vii, necunoscut,de parcă-aș fi zvârlit la întreceri o lancepe care o primești nepăsător în scut.Ești sufletul de metal al orașului.În … Citește mai mult