Daniel Vişan-Dimitriu - Empatie Stradală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-o zi, de dimineață, pe la nouă fără zece,
L-auzeam, șoptind, săracul: “Nu mai trece, nu mai trece! ”.
-Of, ce-nseamnă o durere! Dar ce-o fi, ce-l doare, oare?
Stă pe scaun, poa’ să aibă vreo durere de picioare,.
Sau – mai știi? – la cap, se-ntâmplă, uneori, dureri, migrenă..
Când am eu, atunci mă scoate toată ziua de pe “scenă”.
Dar îmi trece, pe când omul se tot vaită, nu scapă,
Și l-o ține cea durere până l-or băga în groapă.
Dar, de mă gândesc mai bine, nu-i așa bătrân, rezistă,
Chiar de stă în plină stradă și durerea lui persistă.
Poate este vreo femeie care n-o mai vrea să treacă
Pe la el, pe-aici, pe stradă, căci, de-l vede, i se-apleacă.
O fi altceva: stomacul, cu vreun ulcer, duodenul,
Nu mai pot, întreb și gata: „Cine nu mai trece? ” “Trenul”.
Daniel Vișan-Dimitriu
(22 feb. 2017, Vol. „Hai, pa! ”)

suferinta umana – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Empatie Stradală