sub plumbul topit

Sub plumbul topit.Tăcerea nopții se așterne, încet, dar e sumbrăPeste pleoape de plumb, ce-au tăcut.Șiroaie de lavă încinsă, din lacrima crudăÎn brazde pe chip, îmi sapă adânc.Cenușa mocnește, în inima-mi frântă ca-ntr-un vulcanAr vrea să răsufle, să spargă și cerul de ar putea,E tot mai tăcută, tăcerea din noaptea ce-aș vrea s-o amDar jarul mă … Citește mai mult