Mircea Dinescu – Sub Cerul Așteptării
Simt nevoia să ascult un sânge,amfora subțire a femeii,când o parte-a trupului meu plânge,iar în alta odihnesc toți zeii.Mă vânează somnul lângă pleoape,lacăte de iarbă să îmi urce,ca o piatră coborâtă-n apeștiu măsura lunecării dulce.Dar se surpă ora și nisipulîmi dezleagă spaima de tăcere,o să strig până se-aprinde chipulsângelui meu treaz care te cere.