sturzul

Lemnul acesta ce fruntea mi-o răcoreaîn ceasul când amiaza încinge veneleîn mâini străine va să-nflorească; ia-l;e un lemn de lămâi.Auzeam vocea taașa cum mă uitam drept în mare ca să distingo navă pe care au scufundat-o cu ani în urmă.Îi zicea „Sturzul”; o epavă; catargele,frânte, unduiau în adânc ca niște pletesau năluci dintr-un vis, arătându-și … Citește mai mult