Al O Teodoreanu – Galben
O frunză uitată de toamnăAcoperă-n ape o stea,Şi luna, a toamnelor Doamnă,Împrăştie aur pe ea.O frunză, atâta ne lasă,Când trece foşnind prin porumb,A pâclelor rece CrăiasăÎn drumu-i spre zarea de plumb.Vin zvonuri încete, încet,Că nu ştii de sunt sau nu sunt;Departe, departe-n brădetOctombrie cântă din vânt.De ce a venit să s-ascunzăO lacrimă sub pleoape?Iubirea noastră … Citește mai mult