Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul Porților de Gând
La poarta gândurilor mele,Desferecatului zăvor,I-am pus un înger păzitorAdus cu trudă dintre stele.Copacii puși la porți de dor,Adăpostesc de ploaie ieleCe știu că mă încred în eleCând intru-n dansurile lor.Doar inimii i-am pus căluș,Să tacă dacă vreodatăAr vrea ca-n palmele-mi căuș.Să prind o stea abandonatăDin mângâierea de arcușA celui ce i-a fost odată.