Ion M. Raşcu – Statuile Albastre
Statuile albastre, în parcul prins de ceață,Prin lacrimile lunei fantastic strălucesc..Și singur printre ele doar eu mai rătăcescȘi-n farmecul de noapte privirea lor mă-ngheață. Aleele deșarte, ca brațe iubitoare,Molatec le alintă, le-adorm în dezmierdări..Și ca un suflu tainic al stinsei depărtăriLe-nvăluie zefirul cu-arome-adormitoare. Viorile din crânguri suspină-o melodie.Orchestrele din lacuri le-ngână aiurit;Sub cercul cu flori … Citește mai mult