ștafetă – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Ştafeta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bătaia, se zice, e “ruptă din Rai”,
aşa c-am aflat unde creşte
şi, iute, mă-ntreb: o fi bine s-o dai
ştafetă la cel ce-o primeşte?.
De ce zic “ştafetă”? Păi, mie mi-e clar
că cel ce-o-ncasează, săracu’,
o dă mai departe ca, într-un final,
bătaia s-ajungă la Dracu.
Acel ce-o transmite e-un biet mesager
ce face, cu trudă, naveta,
cărându-şi prin viaţă “ruptura” din cer
şi dând moştenire “ştafeta”.
Din vol. “Hai, pa! ”.
Daniel Vișan-Dimitriu
(14 sept. 2016, Vol. “Hai, pa! ”)

Stefan Augustin Doinaş - Ştafeta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ştafeta.
Laudator temporis acti?
Dimpotrivă:
sprintena,
mima mea
paşte ziua de mâine.
Înnebunită de naşteri,
zarea
cu pântecul flasc
respiră ca un golf magic.
Vânt mai înalt nu cunosc:
sub stindarde în zdrenţe
viscerele lumii
răcnesc,
în gavanele dreptilor
sunt găuriţi butucii
de la roţile Carului Mare.
Admirabil:
voi zidi
şi eu
pulberea şi-adevărul,
în lacrima incunabulelor
am s-ating zorile.
Sunt schimbul trei
al Vandaliei,
stilul delfin!
Aşteptaţi-mă doar o clipă:
să aşez capul Sfinxului
într-o vază.

Firdousi - 68 Fereidun. Feciorii Lui Fereidun Îi Trimiseseră o Ştafetă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Solul când dădu cu ochii de vestitul Fereidun,
când zări coroana-i mândră şi strălucitoru-i tron,
capul şi-l aplecă-nainte-i, fruntea şi-o izbi de prag.
Şahul preamărit, stăpânul lumii-i hotărî un loc
să se aşeze-n scaun de-aur. Iar trimisul începu-n
laude să-i preamărească: „Giuvaer stăpân pe tron,
pe coroană şi pecete! Treptele din tronul tău
schimbă lumea-ntr-o grădină cu balsam de trandafiri,
şi Pământul străluceşte de măreţul tău noroc!
Robi în pulbere îţi suntem şi pe toți ne calci sub tălpi,
şi ne-i viaţa dăruită ție, robi să te slujim!”
Şahul cu bunăvoinţă închinarea i-o primi;
solul întinse giuvaeruri ce i le-adusese-n dar,
şi-apoi cu luare-aminte iar purcese a grăi
şi stăpânitorul lumii iar urechea îşi plecă.
Repetă ştafeta celor ce de sânge sunt pătați,
şi-şi dădu silinţa, vrednic, adevăru-a-nvălui;
spuse cum, spășiți, feciorii cer iertare de omor,
cum, oaspete, îl cheamă lângă ei pe Manucehr, robi,
sub tălpi să i se-aştearnă, şi coroană, tron să-i dea,
de la el răscumpărându-şi sângele părintelui:
pe-aur şi brocarturi scumpe, giuvaeruri şi comori.
Cel trimis îi spuse multe, şahinşahul l-ascultă;
dar răspunsu-i o să deie cheia tainei de aici.