Dimitrie Stelaru – Spitalul Mâine
La revedere, domnule osteneală,te sinucizi neapărat după miezul nopții?Câțiva lupi ies din antecamera echilibrului,câteva baruri au guri cârpiteși instrumente de lemn zbat mucegaiul orașuluiînspăimântătoarele tobe regale trec străzileca strigoii bat în ușa arborilor gelatinoși.Am împărțit orizontul, frigulvorbelor – acum te sinucizi?Dacă e miezul nopții te adăpostești în miezul morții?Semiluna, umede cearcăneși brațele spitalului Mâine.