spitale – Versuri.pro

Codu' Penal feat Nico - M-Ai Fi Lăsat Să Mor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Lasă-o așa cum a picat, ai luat blat
Ai omorât, ai dat blat și ai demisionat
Ai furat și nu toată lumea te-a uitat
Alo? 961 sună ocupat
Ai o față sau două sau poate mă înșel
Sau vreun copil adoptat de care-ți bați joc de el
Ai o casă, o familie și meseria ta
Și nu știu câte mortăciuni tot din mâna ta
Zic, oameni bătrâni sau copii, mai știi
Mutilați ca așa procedează doctorii
Jeg peste jeg, chiar și supa e la plic
Sau trafic de copii dacă-nțelegi ce vreau să zic
(Sunt o grămadă chiar acum, chiar pe patul de spital)
Chiar și preoții joacă barbut în altar
Chiar și președintele s-a mirat de voi
Până și Dumnezeu a plecat de lângă noi
Dacă ai o viață, mă, bagă-mi-aș *** în ea
Nu te lua de mine sau de familia mea
Sau de familia altuia că poate n-au bani
Cartierele sunt pline de copii orfani.
Refren (x2) :
M-ai fi lăsat să mor.. (să mori tu!)
Că de la mine vrei bani.. (cu sacu’)
Ce de tine s-a săturat.. (și statu’)
Domnule doctor, du-te dracu!.
II:
Spui omului în față fără multă vorbă
‘Dai și tu ceva ca să nu te duci la morgă’
Fără merit ești un doctor emerit, tu
Vrei să recuperezi tot ce s-a investit, nu?
Ești îmbrăcat în alb da’ ești mai pătat
Ca dosaru’ celui mai mare traficant
Că faci chetă de pe urma oamenilor care n-au
Stai cu mâinile în buzunar dacă nu-ți dau
Vinzi bile prin spitale de recuperare
Nu-i dai nicio șansă unuia care mai are
Holu’ de la spital e casa mai nouă
Pentru moartea care-l așteaptă la tine în birou
Eu n-o să-ți dau nimic deci nu aștepta nimic
Ia salariul pe care îl ai, nu banii mei din plic
Ai barul plin de băuturi și cafele și mai ceri
Și-i spitalul plin de morți pe saltele
Pustanii care-au dat foc la pușcărie
Îi mai știi, frate, au murit fără să știe
Părinții lor îi împingeau pe coridor
Dacă eram în locul lor luam foc, să mor!.
Refren (x2) :..
III:
Prezintă de la Observator în direct
Cuvinte elevate la modul inteligent
Hai s-o dăm pe față, ai luat blat și ai dat,
Te-ai drogat, te-ai îmbătat și ai demisionat
Ai furat, ai înșelat și ai acuzat
Oameni nevinovați care ți-au dat de mâncat
Poate mă asculți, mă doare drept în ***, știi
Reprezint Codu’ Penal, sunt Shobby.
IV:
Când am nevoie de tine vrei banii..
Când vin cu mama pan’ la voi să-i tai anii..
Sunt panicat și stresat când te dai ocupat
Bună seara, domnu’ doctor, ia un loc în pat
Pune pe tine firele alea din aparat
Ești la detectorul de minciuni anchetat
Spune ce-ai furat, câtă mită ai luat
Sau câtă mită ai dat să ajungi bogat.
Refren (x4) :.

Paul Sava - Spitale și Penitenciare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Spitale și penitenciare,
edificii triste în care
copacii adăpostesc
turturele gângave.
Ateliere murdare
în care bradolina
e semnul suprem de curățenie,
cu pereți goi de tablouri,
mirosind a var alb,
urină,
și secetă de frumos.
Spitale și penitenciare
zidite în numele binelui
și al cinstei
din care oamenii ies mai schilozi
de cum au intrat.
Suflete peticite!
Dacă ar exista
Marele cârpaci al naturii,
pe voi v-ar surpa și v-ar arde întâi
sub focul Gomorei,
spitale și penitenciare.
Dar semnul apocalipsei,
nu e oroarea.
E veșnicia ei.
Paul Sava-LACRIMI USCATE

Lepra Paranoia - Pierdut Prin Spitale (Monolog)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Miros putred, suflete gipsate și rănite
Morți în stânga, dreapta, ajungi la doctori buni prin pile
Fără șpagă-ți dau din fire, un diagnostic de 3 kile
Mori în fața ușii, vezi silă din privire.
Așa eram și eu când eram un mic borac
Oameni din Galați, fugeam prin spitale dezorientat
Eram cu asm, alergii, și boli noi descoperite
Când aveam doar o răceală care trecea cu pastile.
Mormane de cadavre puse pe cei ce jură
Biblia-i un copac tăiat, mai bine ia-mi morții-n p**a
Trebuia să mor înainte, să ajung exact ca tata
Lângă el, același mormânt, și-mi săpam și singur groapa.
Iar acum mă uit la TV, la aceleași desene
Personajele care mi-au fost niște exemple
Râd ca un copil la aceleași glume proaste
Zâmbesc când revăd aceste stiluri copilăroase.
Și vreau să mă simt bine eu cu mine
Dar e greu să găsești confort în aceste medii ostile
Și cu ficatul varză de la o vârstă proastă
Am să mor la 20 de ani, fiind un model de așa nu în viață
Și cât omul trăiește învață.
Dar repet aceleași greșeli și după mă urăsc cu greață
Poate-i doar o fază proastă, și-o să mă redresez
Pân-atunci fac o schimbare și încerc să exersez
Și nu știu unde mă grăbesc
Aceeași tovarăși împart o pungă de prenadez.
Închid ochii, trag aer greu, și încep iar să visez
Văd modele pe pereți de la pastile, vreau să mă opresc
Și insomniile mă apasă, și melotonina n-ajută
Dacă se putea, cu ea poate făceam și supradoză
Și dacă asculți această vorbă, dacă te regăsești în ea.
Cere ajutor, și nu te mai văita
Capul sus, pieptul drept, chiar dacă ești băiat sau fată
Bărbăția e un concept clișeic care mă enervează
Trăiește-ți viața cât o apuci și nu regreta nimic
Eu m-am dus mai mult spre rău, bine, n-am știut cum să despic.
Ce e rău și bine, consecințele care m-așteaptă
De la probleme cu legea, la sănătatea de acasă
Gabori saltă puștani care dețin un gram de iarbă
Dar iau la mișto femeia care a fost violată.
De ce-s frații Tate liberi? Mi-e rușine d-această țară
Au băgat șpagă la greu de condamnare să scape
Le-aș da foc la toți, nu doar la ei, la cei care ne conduc
Pân-atunci, vă pun o candelă la morți ca să vă spurc

Leonid Dimov - Rotunjimi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Închipuiți-vă o simplă vale,
O vale nesfârșită cu spitale
Din loc în loc, cu așezări termale
Și cimitire vechi, universale,
Și-apoi închipuiți-vă o jale
Suind spre cerul surd în rotocoale
Din inimi, din plămâni, din amigdale
Albastre, verzi ori stacojii, dar goale,
Împrăștiate-n spârc printre cristale
Ș-un ultim sunet apoi, dinspre poale:
Cum bat ciocanele în nicovale
Ori străzile gemând sub harabale.
Și cețuri, cețuri învelind vocale.

Ana Blandiana - Ora Spitalelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Păstrați un moment de tăcere
Pentru ora spitalelor,
Ora în care toate spitalele lumii așteaptă,
Când bolnavii se ridică pe jumătate în paturi,
Să poată vedea dacă ușa pentru ei se deschide.
În ora aceea spre spitale alunecă dulciuri,
Se rostogolesc portocale pe caldarâm într-acolo,
Borcane cu gem și compot, ciocolată –
Atâtea metafore pentru dragostea prietenilor.
Bolnavilor li s-a interzis consumul de dulciuri
Și se ridică pe jumătate în paturi să vadă
Prietenii înșiși intrând,
Dar prietenii sunt ocupați,
Și chiar de-ar veni, portarul păzește intrarea.
Bolnavii – e tot ce pot face – așteaptă, de aceea
Păstrați un moment de tăcere
Duminica între două și patru.