spiritul naturii – Versuri.pro

Tiarra - Ielele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se mișcă pădurea,
Cu foșnetul aiurea.
Aprinde luna,
Ascultă furtuna.
Și vântul în zbor,
Prin părul lor.
Noaptea tăcută,
Pașii le frământă.
Sunt ielele, ielele,
Nebunele.
Sunt ielele, ielele,
Nebunele.
Și trupurile lor,
Pe pământul gol,
În iureșul jocului,
La lumina focului.
Se mișcă pădurea,
Cu foșnetul aiurea,
Aprinde luna,
Ascultă furtuna.
Sunt ielele, ielele,
Nebunele,
Sunt ielele, ielele,
Nebunele.
Ca prin vis
Te cheamă la ele,
Nu te uita
În ochii lor.
În mintea ta
Te îndeamnă la uitare,
Nu te lăsa
Cuprins de visare.
Pașii lor în noapte,
Se-aud printre șoapte,
Umbrele lor,
Se coboară ușor.
Se pierd în zare,
Rămân
Doar lacrimi amare,
În urma lor,
Te topești de dor.

Eugenio Montale - Anghila

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Anghila, sirenă
mărilor reci, ce lasă Baltica,
să-ajungă la a noastră mare,
sau estuare, și la fluvii,
ce urcă în adânc, sub un șuvoi potrivnic
din braț în braț, și-apoi
din fir în fir, mai subțiate,
tot mai afund, și tot mereu mai sus
spre munte, filtrându-se
prin apele mâloase până când
lumina scăpărată din castani
i-aprinde țâșnetul în bălți statute,
în șanțurile ce se prăvălesc
din povârnișuri de-Apenin înspre Romagna;
anghila, torță, pleaznă,
săgeată a Iubirii pe pământ
de văgăuni de-aici sau de secate
văi pirenaice adusă, numai,
la paradisuri ale fecundării;
ființa verzuie ce cată
viață numai unde
arșița mușcă și pustietatea,
scânteie care spune
totul începe atunci când totul pare
să se usuce, trunchi înmormântat;
pupila, care seamănă
aceleia pe care-n gene-o ții
și aruncă flăcări scurte printre fii
ai omului-n al tău vârâți, poți tu
să n-o crezi geamănă?

Ștefan Octavian Iosif - Ielele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În farmecul serii
Supuse-s tăcerii
Câmpiile-n floare,
Doar luna bălaie
Se scaldă-n pâraie
Încet curgătoare.
E molcome vânturi
Vin tainice cânturi
Și glasuri ciudate..
Căci duhul pierzării
La marginea zării
Din aripe bate!.
Îndeamnă-ți fugarul
Să taie hotarul
Ca gândul de iute!
N-auzi tu pe cale
Cimpoaie, țimbale
Și glas de-alăute?.
Sunt iele măiastre
Pe urmele voastre,
Pe voi vă vânează!
Preasfânta Marie
Din nalta tărie
Ne aibă în pază!.
Voinicul dă pinten,
Fugarnicul sprinten
Pornește, săgeată,
Și zboară șoimește..
Târziu! Căci sosește
Năprasnica ceată..
La mijloc îi prinde
Și-n juru-le-ntinde
O horă păgână.
Lung clocote dealul :
Voinicul și calul
Se zbat în țărână!.
Iar ielele, fetele,
Nouă surori,
Își spulberă pletele
Până la nori,
Și șuieră,
Fluieră,
Chiotă-n lună ;
Și-n lanțuri
De danțuri
Se-ntind și s-adună..
Sălbatece cântă
Și iarăși s-avântă
În goana nebună!