Nichita Stănescu – Atât de Rarul Animal
Visasem că sunt un animal singur.Că toți cei ai mei, ceicu ochiul galben pe spinare, ah,pieriseră, șisingur, făr’ de logodnică, pradăîngenuncheam roțile în strălucireacapetelor alăptate de săgeți.Ah, tu, cuvântule, pentru nimenea spus!Doi-trei, patru-cincim-au încolțitcât mai sunt, există, este.Sigur este,cade soarele la apus pe el.Să mai fiu, dar de ce?Liniștea unui ochi galben pe spinareși nasul … Citește mai mult