René Char – (204)
O, adevăr, infantă mecanică, rămâi pământ și șoptește în mijlocul astrelor impersonale.
Versuri corectate și adnotate
O, adevăr, infantă mecanică, rămâi pământ și șoptește în mijlocul astrelor impersonale.
El a șoptit la urechea trandafirului și l-a făcut să râdă;A vorbit pietrei, piatra a devenit prețioasă.A trimis un mesaj corpului, corpul a devenit spirit.A vorbit soarelui, soarele a izbucnit în flăcări.Din nou a șoptit cuvinte înfricoșătoare urechii șio sută de eclipse au acoperit soarele.Imaginează-ți ce a cântat norului ca să facălacrimile să se reversedin … Citește mai mult
Abia șoptește undaÎn ceasul vesperal.Își oglindește lunaDe toamnă chipul pal.Și-atât e de adâncăTăcerea, că audCum lotusul suspinăPe-adâncul lac din sud.Și parcă îmi șopteșteCu glasul stins, mereu,De-adânca lui tristețeSă mă-ntristez și eu.