sonnet cxlvii

Iubirea mea-i ca febra, şi ea, zău,Ar creşte şi mai mult dac-ar putea;Mănâncă numai ce îi face răuŞi-i dă stricatei pofte tot ce vrea.Iar judecata, vraci, bineînţeles,Văzând că n-o ascult, şi-am ochi pieriţi,M-a părăsit, şi-atunci am înţeles,Dorinţa-i moarte, leacu-i s-o eviţi.Şi-acum că a plecat, n-am ce să fac,Sunt mai nebun şi mai neliniştit;Vorbesc aiurea şi … Citește mai mult