Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul Zâmbetului de Sub Stele
În zâmbet, ai o-ntreagă bucurieși mă întreb: “Sărutul meu, ar stinge-o,cu buzele-mi rebele de-aș atinge-o? ”Ce gând! Ce spaimă! Ce filozofie!.Și nu-i doar zâmbet: văd o strălucirecând ochii tăi mă oglindesc. E searăși alte stele-s gata să apară,dar două mă-nfioară c-o privire.Acum ard eu, mi-e sufletul o rugă,dar tace și închide-n el dorința –n-o vrea … Citește mai mult