sonetul XXXVII – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XXXVII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu iartă c-al meu suflet a creat
Din tot ce ești, din felul tău divin,
Un idol din nisipul cel mai fin,
Ce poate fi distrus și spulberat.
Dar anii-aceia care n-au furat
Din slava ta, când s-au retras hain,
Forțat-au mintea mea să ia puțin
Din spaima lor, și să resping curat
Al tău chip bun, și-apoi denaturând
Amorul tău, să-l cred un fals vădit;
Așa cum un păgân comemorând
Pe-al mării zeu ce iar l-a izbăvit
Un marsuin îl vei vedea punând
În curtea unui templu însorit.

William Shakespeare - Sonetul XXXVII: Cum Un Tată Decrepit Află Plăcere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cum tatăl decrepit află plăcere
Când fiul face lucruri tinerești,
Și eu, lovit de soartă cu putere,
Admir ce valoros, ce sincer ești;
Căci dacă frumusețe, bunăstare,
Naștere, minte bineînțeles,
Sunt, separat și toate, ale tale
Iubirea mea pe ele o grefez:
Nici jalnic, nici sărac, nici oropsit,
Nu sunt cât timp substanță umbra ta
Îmi dă din abundență, mulțumit,
De gloria ce-o porți voi profita.
Ce e mai bun e ce-ți doresc eu ție:
Ori zece bucuria mea să fie.