sonetul XVIII – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

N-am dat nicicând zulufe din părul brun
Vreunui iubit, așa cum ție-ți dau,
Căci cu-a mea mână unul acum iau
Și ezitând îl mângâi și-ți spun,
Hai, ia-l! Dar tinerețea e-n surghiun;
Și pletele pe glezne nu-mi mai stau,
Prin roze nu mai zburdă cum zburdau,
Ca la copile; ci pe-obraji le pun,
Că lacrimi multe chipul mi-au brăzdat,
Și-atârnă de pe capul moleșit
De supărări. Zuluful mi-e tăiat
La funeralii, însă l-am iubit,
Vreau să-l iei tu, cu-acel sărut curat
De mama pus pe el când a murit.

Francesco Petrarca - Sonetul XVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

A încercat iar şi iar să laude frumuseţea Laurei, dar nu a reuşit.
Mă ruşinez că rima mea-i tăcută
şi-a ta mândreţe, doamnă, n-o arată,
deşi când te-am văzut eu prima dată
am ştiut clar, nu-i alta mai plăcută.
Dar e prea greu, şi mâna nu m-ascultă,
nici pila să-ţi dea lustru n-o să poată;
îmi pun la lucru dibăcia toată,
dar mă blochez, căci este muncă multă.
De-atâtea ori deschis-am gura mare,
dar vocea-n piept mi s-a oprit grăbită;
să poată fi vreuna mai înaltă?.
Şi-am vrut să scriu ades versuri solare:
dar pana, mâna, mintea ce s-agită
s-au poticnit de fiecare dată.

William Shakespeare - Sonetul XVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Să te asemăn cu o zi de vară?
Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând!
În Mai e vânt şi mugurii-i doboară
Şi timpul verii trece prea curând.
Cerescul ochi e, uneori, fierbinte
Şi-ades umbrită-i geana lui de foc,
Căci de frumos frumosul se dezminte
Şi-ntâmplător şi-n al schimbării joc.
Dar vara ta nu va păli vreodată
Căci frumuseţea-i veşnic anotimp;
Nici moartea s-o umbrească n-o să poată
Când vers etern o-nalţă peste timp.
Cât va fi suflet, văz şi versul meu,
Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu

William Shakespeare - Sonetul Al XVIII-lea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000